Grădina Botanică Națională(Institut) "Alexandru Ciubotaru"

   Laboratorul Floricultura

Scurt istoric

 În anul 1951 laboratorul „Floricultura” exista ca grup în cadrul Grădinii Botanice nou create. Mai tîrziu, în 1972, primeşte statutul de laborator. Primul conducător a fost doctorul în ştiinţe agricole Şarova Nina. Din anul 1977 pînă în 2006 laboratorul a activat sub conducerea doctorului habilitat, om emerit în ştiinţă – Victor Sava.

Sortimentul plantelor floricole, care la începuturi era modest, mai tîrziu evoluiază în colecţii unicale. Prin analiza şi mobilizarea resurselor genetice din diverse regiuni ale Globului, pe parcursul acestor ani au fost evaluaţi peste 5 000 taxoni.

                                       Componenţa actuală a laboratorului

 Constantin Eudochia, specialist principal; Cuciurcă Tatiana, cercetător stagiar;

Cleşnina Ludmila, doctor în agricultură, cercetător superior; Lupu Larisa, specialist coordonator; Moraru Maria, specialist; Sîrbu Tatiana, doctor în biologie, şeful laboratorului; Voineac Ina, doctor în biologie, cercetător superior; Borodin Emilia, tehnician.

Direcţiile principale de cercetare

 □       mobilizarea, introducerea, cercetarea, menţinerea şi valorificarea plantelor decorative .

□       ameliorarea plantelor floricole, în scopul obţinerii soiurilor cu indici decorativi deosebiţi, cu productivitate şi rezistenţă înaltă, care se aliniază cerinţelor moderne.

Alte activităţi

 Instruirea şi educaţia tinerii generaţii

Lucrări de amenajare peisageră

Organizarea seminarelor de profil, a expoziţiilor etc.

Genofond

 Pe parcursul a şase decenii specialiştii laboratorului au creat colecţii irepetabile de plante ornamentale erbacee. Menţionăm, în special, colecţiile genurilor Iris, Canna, Paeonia, Eremurus, Hemerocallis, Challisthephus, Chrysanthemum, Galtonia, impresionante prin numărul de specii, varietăţi, soiuri , concurînd în diversitatea de forme, talii şi culori. O importanţă considerabilă au colecţia de plante perene netradiţionale şi cea de anuale. Multe din speciile introduse formează pepeniera floricolă, destinată comercializării.

Actualmente colecţiile de plante decorative erbacee însumează 1150 taxoni, care se includ în 66 familii şi 247 genuri.

                                                                        Realizări

       Cercetările ştiinţifice au evoluat în direcţia stabilirii ritmurilor de creştere şi dezvoltare, etapelor ontogenetice a unor specii, biologiei înfloririi şi fructificării, productivitaţii de seminţe şi a celei vegetative. Cercetări ce ţin de de domeniul fiziologiei plantelor au fost efectute pe parcursul mai multor ani: regimul de apă, nutriţia plantelor decorative, necesitatea administrării micro- şi macroelementelor.

Succese remarcabile au fost obţinute de cercetătorii noştri în domeniul ameliorării plantelor decorative. Lucrul de selecţie a evoluat în concordanţă cu tendinţele moderne de obţinere a soiurilor noi, mai rezistente, productive şi mult mai decorative.

      Prin utilizarea diverselor metode de ameliorare: hibridare intraspecifică şi interspecifică, inducerea mutaţiilor prin iradiere cu razele-gama, prelucrare cu mutageni chimici, selectarea mutaţiilor spontane etc., au fost obţinute sute de forme, hibrizi, care mai tîrziu au fost testaţi şi recunoscuţi ca soiuri. Peste 100 de soiuri sunt brevetate sau desemnate cu certificate de autor, fiind incluse în Registrul de Stat a soiurilor omologate din republica Moldova.

      În baza evaluării genofondului, a cercetărilor fenologice, bioecologice a fost elaborat sortimentul plantelor ornamentale destinat amenajarii spaţiilor verzi, care se completează an de an cu noi taxoni.

Cercetările au servit ca suport ştiinţific în elaborarea numeroaselor recomandări, tehnologii pentru cultivarea plantelor cu flori, păstrarea materialului floricol. Au fost publicate un şir de monografii, culegeri, articole, teze, buclete. Pe parcursul anilor au susţinut teze de doctor şi doctor habilitat: Andon C. (1970), Manea-Cernei E.(1971), Leşenco S. (1971), Sava V (1972), Dumitraşco A.(1974), Dvoreaninova K.(1977), Manole S. (1989), Sîrbu-Onica T (1996), Alexeiciuc A (1996), Voineac I. (2001) şi 1 teză de doctor habilitat (Sava V., 1991).

Amplasarea şi descrierea sectorului ornamental

Colecţiile şi expoziţiile floricole sunt amplasate în centrul Grădini Botanice, pe panta de Sud-Est, ocupînd o suprafaţă de cca 3 ha. La intersecţia aleei centrale cu aleea laterală ce limitează expoziţia din Rosaceae, în partea dreaptă se extinde colecţia de plante perene netradiţionale. Speciile sunt amplasate conform exigenţelor faţă de factorii de mediu. Sciadofitele ocupă poziţii umbrite la poalele aleii de Betula. Hosta, Aquilegia, Bergenia, Aegopodium,Convallaria, Ajuga, Vinca, Primula etc.formează pete decorative. Hidrofitele ocupă spaţiul din apropierea canalului, iar heliofitele sunt repartizate pe terenurile însorite. Traversînd canalul, putem admira colecţiile de Paeonia, Iris, Hemerocallis, Gladiolus, Canna, Chyisanthemum, Eremurus, care se intercalează armonios cu expoziţii din plante anuale şi vivace.

Expoziţiile şi colecţiile impresionează prin abundenţa şi eşalonarea înfloririi, prin diversitatea bioformelor, printr-o perpetuă schimbare de peisaj, care este admirabil în orice anotim.